Autor:MIRELA PUI


joi, 22 septembrie 2016

M. ELIADE : PRIETENIILE AU VIATA LOR



”Și prieteniile își au viața lor. Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povara; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit.

Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă. Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.”

Mircea Eliade – ”Șantier”.

joi, 15 septembrie 2016

PILDA AJUTORULUI PRIMIT...



Ploua și ploua, iar apoi s-a pornit să plouă și mai tare, de parcă cerul s-ar fi deschis și un ocean de ploaie s-ar fi prăvălit pe pământ. În timp ce fluxul apelor se tot înălţa, Omul cel Sfânt privea de jur împrejur, întrebându-se dacă ploile erau un semn de la Dumnezeu. Era convins că, și dacă ar fi fost așa, el era în siguranţă. 
Ședea în poarta lui și, când apa a început să-i pătrundă în casă, un bărbat într-o barcă a vâslit până la el și i-a spus: 
— Omule Sfânt, salvează-te! Urcă în barca mea. 
Omul cel Sfânt a replicat: — Sunt un copil al Domnului și Dumnezeu nu mă va lăsa să mă înec.
Oferă locul din barca ta unui alt suflet care-l merită. 

Bărbatul a plecat, vâslind mai departe.

Apele au continuat să se ridice peste primul nivel al casei lui, așa că Omul Sfânt s-a urcat în dormitorul de la nivelul al doilea, stând în așteptare și urmărind ceea ce se întâmpla în jurul lui. Curând, un alt bărbat aflat într-o barcă s-a apropiat vâslind sus până la fereastra lui și i-a spus:
 — Omule Sfânt, ești în pericol. Te rog, urcă-te în barca mea ca să nu te îneci. Omul cel Sfânt a refuzat din nou, spunând:
— Dumnezeu nu mă va lăsa să mă înec. Sunt slujitorul Lui, vocea Lui. Oferă locul din barca ta altuia care este vrednic să fie salvat.

 Bărbatul a plecat, vâslind mai departe. 

Ploile au continuat, iar nivelul mereu crescând al apei l-a silit pe Omul cel Sfânt să se urce pe acoperișul casei lui. Pentru că apele se înălţau și mai mult și începeau să-i acopere casa, el s-a suit pe horn. Curând s-a apropiat un elicopter rotindu-se pe deasupra lui, iar o voce bubuitoare a răsunat printr-un megafon:
 — Omule Sfânt, voi lăsa să cadă o frânghie la tine și te voi ridica de pe coș. Prinde frânghia și salvează-te! 
Omul cel Sfânt a replicat: 
— Dumnezeu nu mă va lăsa să mă înec. Continuă-ţi zborul și salvează o altă persoană care are nevoie de ajutorul tău. 
Elicopterul a zburat mai departe.

 Ploile au continuat, apele s-au tot înălţat, iar... Omul cel Sfânt s-a înecat. 

Când l-a întâlnit pe Dumnezeu în Ceruri, l-a întrebat:
 — Doamne, cum de-ai putut să mă lași să mă înec? Nu te-am slujit cu credinţă în toţi acești ani? Nu mi-am dedicat întreaga viaţă măreţiei tale, ajutându-i pe alţii să ajungă a-ţi cunoaște cuvântul? Nu înţeleg. De ce m-ai lăsat să mă înec? 
Iar Dumnezeu a răspuns: — Idiotule! Ţi-am trimis două bărci cu vâsle și un elicopter!

George W. Burns - 101 povesti vindecãtoare pentru adulti; Folosirea metaforelor în terapie

sâmbătă, 3 septembrie 2016

DR. PAVEL CHIRILA- "VINDECAREA ESTE A TRUPULUI SI A SUFETULUI DIMPREUNA!"


"In tratatele de medicina nu se vorbeste despre cauzele spirituale ale bolilor. Dar eu am gasit zeci de astfel de cauze in Biblie. De pilda, intr-un verset se arata cum se imbolnaveste omul "care se indreapta impotriva asezamintelor Mele"; adica acela care vrea sa darame o biserica sau se impotriveste cladirii ei o pateste. Practica medicala mi-a confirmat de multe ori acest verset. 
Pe urma, corelarea cercetarilor medicale din Occident cu invatatura biblica arata, de exemplu, ca protrombina - o substanta care ajuta la coagularea sangelui - are cea mai mare concentratie in ziua a opta de la nastere, zi in care la evrei se facea circumcizia.

Deci, iata ca stiinta medicala confirma, dupa 2000 de ani, ce i s-a descoperit lui Avraam prin revelatie. Am vazut in Levitic perioadele de izolare ale bolnavilor de ciuma sau de lepra. Perioadele de incubatie, de contagiune, stabilite de stiinta medicala in secolele XIX - XX, cand abia s-au descoperit microbii, coincid perfect cu cele expuse acum cateva mii de ani, cand a fost scos Leviticul. Aceste descoperiri mi-au dat, desigur, o mare satisfactie. 

Insa, am desprins apoi un fapt superior acestor constatari:

"notiunea de vindecare include in ea si vindecarea sufletului, nu numai a trupului. Dupa aceea, conceptul de medicina crestina - pe care eu l-am extras din Biblie si din operele Sfintilor Parinti - te invata care este atitudinea in fata bolii si a mortii.

- Ce inseamna conceptul de medicina crestina?

- Se refera la faptul ca vindecarea integrala este una a trupului si a sufletului dimpreuna, sau numai a sufletului. 
In mod paradoxal, daca un om are sufletul sanatos, noi il numim sanatos, chiar daca trupul lui este imperfect, ii lipseste un deget, o mana. De ce? Pentru ca sufletul este partea vesnica din om. El este determinant in evolutia omului. Omul traieste si dupa ce paraseste trupul. A reduce omul la trup, la nevoile si suferintele acestuia, inseamna a practica un fel de medicina veterinara ceva mai sofisticata. 
Conceptul de medicina crestina ne indica si alte cauze ale bolilor decat pacatele, considerate de crestini vinovate pentru afectiunile noastre fizice. 
La pilda orbului din nastere, de pilda, Apostolii il intreaba pe Hristos: "Oare acesta de ce s-a imbolnavit, cine e vinovat, el sau parintii lui?". Si Mantuitorul le spune: "Nici el, nici parintii lui, ci ca sa se arate lucrarile lui Dumnezeu". Cand e vorba de Lazar cel inviat din morti, Mantuitorul spune ca acesta s-a imbolnavit si a murit spre slava lui Dumnezeu. Si asa este, pentru ca invierea lui Lazar i-a adus pe foarte multi la credinta in vremea aceea.

Sursa:

vineri, 2 septembrie 2016

PETRE TUTEA : CRESTINISMUL- SINGURA RELIGIE CARE ITI CERE SA-TI IUBESTI VRAJMASUL"!


 "Inainte de a muri, Petre Tutea a fost internat si ingrijit la Spitalul Christiana.



Cu toate astea era foarte solicitat, caci se facuse multa valva in jurul sau dupa revolutie. 
Un om de cultura evreu si ateu m-a rugat sa-l prezint lui Tutea, ca a auzit multe despre el si vrea sa-l cunoasca. L-am dus in rezerva filosofului si, nici bine n-am intrat, ca nea Petrache a inceput un monolog: "Domnilor, crestinismul este ultima mare religie a lumii"
la care musafirul nostru a intrebat: "De ce?". 
Iar Petre Tutea a raspuns: "Pentru ca este singura religie care iti cere sa-ti iubesti vrajmasul. Deci, va spun nu pe cale mistica, ci pe cale rationala, ca una superioara ei nu mai poate aparea. Ceva mai mult decat propune crestinismul nu se poate!".

(Tutea in dialog cu dr. Pavel Chirila)

DISCURS INSPIRATIONAL- Rocky Balboa catre fiul sau : "Candva ai incetat sa mai fii TU !"



Discurs inspirațional Sylvester Stallone!(Rocky Balboa-2006)

vineri, 19 august 2016

DEPENDENTA SAU A INGADUI SA ITI FIE ZDROBITA FIINTA

Adăugați o legendă
„Dependenta nu este rezultatul unui contract, nu este conditionata de o functie si nici nu se naste din apartenenta la o anumita clasa sociala… dependenta este consecinta diminuarii stimei de sine, abdicarea de la propria demnitate. 
Ea apare atunci când îngaduim sa ne fie zdrobita Fiinta.„
ALIPIREA DE ILUZII
„Ai trait o viata lipsita de sens… o viata dureroasa. Ascuns în spatele unei slujbe, sub iluzia protectoare a salariului, n-ai facut altceva decât sa perpetuezi pauperitatea si suferinta lumii”, a diagnosticat El, cu o voce domoala, dar totusi severa, ca si cum evalua niste pagube grave. „Viata este prea valoroasa pentru a o risipi în dependente si prea scumpa ca sa o pierzi!

SCHIMBAREA
A venit vremea schimbarii!” „Este momentul sa renunti la viziunea ta conflictuala asupra lumii. Este timpul sa lasi sa moara tot ce nu poate supravietui. A venit vremea sa te nasti din nou. Este momentul pentru un nou exod si o noua libertate. Este cea mai importanta aventura pe care si-o poate imagina un om: redobândirea integritatii sale pierdute!”
„Cine esti tu?”, mi-am gasit cu greu taria sa întreb.
„Eu sunt Visatorul”, a spus El. „Eu sunt Visatorul si tu esti cel visat. O clipa de sinceritate, o fisura în zidul minciunilor tale, ca lumina unui fulger, ti-au permis sa Ma vezi.”
Tacerea care a urmat era ametitoare. Vocea Lui a devenit un susur de ape.
„Eu sunt libertatea!” a vestit El. „Acum, ca M-ai întâlnit, nu vei mai putea sa continui sa duci o viata atât de stearpa.”
Urmatoarele cuvinte mi-au ramas întiparite pentru totdeauna în memorie.
ALEGEREA
„Sa fii dependent, chiar involuntar, este întotdeauna o alegere personala. Nimic si nimeni nu te mai poate constrânge sa fii dependent de ceva, numai tu singur poti decide asta.”
M-a fixat intentionat cu privirea si a continuat, afirmând ca predispozitia de a acuza lumea si de a te lamenta apoi, este cea mai incontestabila dovada ca aceste principii nu au fost întelese. Omul nu depinde de o firma si nu este limitat de o ierarhie organizationala sau de un sef, ci de propria sa frica. 

Dependenta este frica.
„Dependenta nu este rezultatul unui contract, nu este conditionata de o functie si nici nu se naste din apartenenta la o anumita clasa sociala… dependenta este consecinta diminuarii stimei de sine, abdicarea de la propria demnitate. Ea apare atunci când îngaduim sa ne fie zdrobita Fiinta.
In lumea exterioara, aceasta stare interioara, aceasta degradare, ia forma unei slujbe si aspectul unei pozitii subordonate. Dependenta este produsul unei minti bolnave, subjugate de frici imaginare si de propria teama… dependenta este efectul perceptibil al lepadarii de «vis».”
Aceasta concluzie si felul în care El pronuntase „dependenta” de fiecare data, enuntând încet fiecare silaba, relevau întelesul real si întreaga durere, lipsa de iubire de sine, ascunse sub banalitatea întelesului comun al cuvântului.
„Dependenta este o boala a Fiintei!… Ea izvoraste din lipsa de întregire a oamenilor”, a dezvaluit Visatorul. „A fi dependent înseamna sa încetezi a mai crede în tine însuti. Sa depinzi înseamna sa te opresti din visat.”
Cu cât evaluam cuvintele Lui, cu atât le simteam sapând ca un acid în carnea mea. Ura devenise atât de intensa, încât se transformase în furie. Modul în care El emitea sentinte asupra conditiei umane era intolerabil. Cum putea viata unui om sa nu aiba nimic în comun cu sentimentele si temerile sale? Întotdeauna am avut convingerea ca aceste doua lumi, cea launtrica si cea exterioara, erau separate si era firesc sa ramâna asa. Credeam cu tarie ca cineva putea fi dependent în lumea exterioara si totusi liber în cea interioara si aceasta convingere îmi alimenta indignarea.
„Ca si alte milioane de oameni, ti-ai trait întreaga viata ascuns între faldurile unor organizatii inerte” m-a acuzat. „Ti-ai schimbat libertatea cu un pumn de convingeri iluzorii. E vremea sa te trezesti din acest somn hipnotic… din viziunea ta diabolica asupra existentei!”
Nimeni nu ma mai tratase asa, vreodata.
„Cine îti da dreptul sa-mi vorbesti astfel?”, am izbucnit sfidator.   
„Tu.”
Acel raspuns neasteptat m-a învaluit într-o stare de neputinta. Am simtit o vina coplesitoare. Voiam sa ma ascund. Un inexplicabil sentiment de rusine ma facea sa ma simt dezgolit în fata acelei fiinte fara chip. Am simtit nevoia sa zbor departe. Cu ultimele puteri, am încercat sa redresez situatia aceea, care ma catapulta în afara granitelor lumii mele.
„Dar cum ar putea organizatiile lucra fara angajati?” am întrebat încet, încercând sa readuc conversatia înapoi la limita coerentei si comprehensiunii. Visatorul n-a raspuns. Încurajat de tacerea Lui, pe care am luat-o drept perplexitate sau neputinta de a-mi raspunde, l-am impulsionat: „Daca ei n-ar exista… lumea ar intra în impas…”
„Nu, tocmai pe dos!”, a replicat El taios. „Lumea colapseaza deoarece sunt oameni care depind, oameni care sunt speriati de moarte. Omenirea, în starea de acum, nu poate da nastere unei societati eliberate de dependente.” Când a observat consternarea mea si si-a dat seama ca atinsese si chiar depasise limita puterii mele de întelegere, El si-a domolit tonul si vocea Lui a devenit aproape încurajatoare.
„Nu te teme!”, a spus El cu o promptitudine sarcastica. „Atâta timp cât exista oameni ca tine, va continua sa existe o lume a dependentei si ea va fi foarte populata!”
Pauza care a urmat a înghetat spatiul dintre noi. Tonul Lui ironic si zeflemitor suna greu, ca otelul.
„Tu!… tu nu vei mai fi capabil sa faci parte din acea lume … pentru ca m-ai întâlnit pe Mine!”
Am avut senzatia ca o unda de lumina penetrase dureros straturile calcifiate ale gândurilor si ceata emotiilor mele.
„Dependenta este negarea visului” a continuat El. „Dependenta este masca pe care oamenii o poarta ca sa-si ascunda lipsa de libertate si respingerea vietii.”
Stefano Elio D’Anna – „Şcoala Zeilor”

Sursa: https://energiepozitiva.wordpress.com