Autor:MIRELA PUI


vineri, 19 august 2016

DEPENDENTA SAU A INGADUI SA ITI FIE ZDROBITA FIINTA

Adăugați o legendă
„Dependenta nu este rezultatul unui contract, nu este conditionata de o functie si nici nu se naste din apartenenta la o anumita clasa sociala… dependenta este consecinta diminuarii stimei de sine, abdicarea de la propria demnitate. 
Ea apare atunci când îngaduim sa ne fie zdrobita Fiinta.„
ALIPIREA DE ILUZII
„Ai trait o viata lipsita de sens… o viata dureroasa. Ascuns în spatele unei slujbe, sub iluzia protectoare a salariului, n-ai facut altceva decât sa perpetuezi pauperitatea si suferinta lumii”, a diagnosticat El, cu o voce domoala, dar totusi severa, ca si cum evalua niste pagube grave. „Viata este prea valoroasa pentru a o risipi în dependente si prea scumpa ca sa o pierzi!

SCHIMBAREA
A venit vremea schimbarii!” „Este momentul sa renunti la viziunea ta conflictuala asupra lumii. Este timpul sa lasi sa moara tot ce nu poate supravietui. A venit vremea sa te nasti din nou. Este momentul pentru un nou exod si o noua libertate. Este cea mai importanta aventura pe care si-o poate imagina un om: redobândirea integritatii sale pierdute!”
„Cine esti tu?”, mi-am gasit cu greu taria sa întreb.
„Eu sunt Visatorul”, a spus El. „Eu sunt Visatorul si tu esti cel visat. O clipa de sinceritate, o fisura în zidul minciunilor tale, ca lumina unui fulger, ti-au permis sa Ma vezi.”
Tacerea care a urmat era ametitoare. Vocea Lui a devenit un susur de ape.
„Eu sunt libertatea!” a vestit El. „Acum, ca M-ai întâlnit, nu vei mai putea sa continui sa duci o viata atât de stearpa.”
Urmatoarele cuvinte mi-au ramas întiparite pentru totdeauna în memorie.
ALEGEREA
„Sa fii dependent, chiar involuntar, este întotdeauna o alegere personala. Nimic si nimeni nu te mai poate constrânge sa fii dependent de ceva, numai tu singur poti decide asta.”
M-a fixat intentionat cu privirea si a continuat, afirmând ca predispozitia de a acuza lumea si de a te lamenta apoi, este cea mai incontestabila dovada ca aceste principii nu au fost întelese. Omul nu depinde de o firma si nu este limitat de o ierarhie organizationala sau de un sef, ci de propria sa frica. 

Dependenta este frica.
„Dependenta nu este rezultatul unui contract, nu este conditionata de o functie si nici nu se naste din apartenenta la o anumita clasa sociala… dependenta este consecinta diminuarii stimei de sine, abdicarea de la propria demnitate. Ea apare atunci când îngaduim sa ne fie zdrobita Fiinta.
In lumea exterioara, aceasta stare interioara, aceasta degradare, ia forma unei slujbe si aspectul unei pozitii subordonate. Dependenta este produsul unei minti bolnave, subjugate de frici imaginare si de propria teama… dependenta este efectul perceptibil al lepadarii de «vis».”
Aceasta concluzie si felul în care El pronuntase „dependenta” de fiecare data, enuntând încet fiecare silaba, relevau întelesul real si întreaga durere, lipsa de iubire de sine, ascunse sub banalitatea întelesului comun al cuvântului.
„Dependenta este o boala a Fiintei!… Ea izvoraste din lipsa de întregire a oamenilor”, a dezvaluit Visatorul. „A fi dependent înseamna sa încetezi a mai crede în tine însuti. Sa depinzi înseamna sa te opresti din visat.”
Cu cât evaluam cuvintele Lui, cu atât le simteam sapând ca un acid în carnea mea. Ura devenise atât de intensa, încât se transformase în furie. Modul în care El emitea sentinte asupra conditiei umane era intolerabil. Cum putea viata unui om sa nu aiba nimic în comun cu sentimentele si temerile sale? Întotdeauna am avut convingerea ca aceste doua lumi, cea launtrica si cea exterioara, erau separate si era firesc sa ramâna asa. Credeam cu tarie ca cineva putea fi dependent în lumea exterioara si totusi liber în cea interioara si aceasta convingere îmi alimenta indignarea.
„Ca si alte milioane de oameni, ti-ai trait întreaga viata ascuns între faldurile unor organizatii inerte” m-a acuzat. „Ti-ai schimbat libertatea cu un pumn de convingeri iluzorii. E vremea sa te trezesti din acest somn hipnotic… din viziunea ta diabolica asupra existentei!”
Nimeni nu ma mai tratase asa, vreodata.
„Cine îti da dreptul sa-mi vorbesti astfel?”, am izbucnit sfidator.   
„Tu.”
Acel raspuns neasteptat m-a învaluit într-o stare de neputinta. Am simtit o vina coplesitoare. Voiam sa ma ascund. Un inexplicabil sentiment de rusine ma facea sa ma simt dezgolit în fata acelei fiinte fara chip. Am simtit nevoia sa zbor departe. Cu ultimele puteri, am încercat sa redresez situatia aceea, care ma catapulta în afara granitelor lumii mele.
„Dar cum ar putea organizatiile lucra fara angajati?” am întrebat încet, încercând sa readuc conversatia înapoi la limita coerentei si comprehensiunii. Visatorul n-a raspuns. Încurajat de tacerea Lui, pe care am luat-o drept perplexitate sau neputinta de a-mi raspunde, l-am impulsionat: „Daca ei n-ar exista… lumea ar intra în impas…”
„Nu, tocmai pe dos!”, a replicat El taios. „Lumea colapseaza deoarece sunt oameni care depind, oameni care sunt speriati de moarte. Omenirea, în starea de acum, nu poate da nastere unei societati eliberate de dependente.” Când a observat consternarea mea si si-a dat seama ca atinsese si chiar depasise limita puterii mele de întelegere, El si-a domolit tonul si vocea Lui a devenit aproape încurajatoare.
„Nu te teme!”, a spus El cu o promptitudine sarcastica. „Atâta timp cât exista oameni ca tine, va continua sa existe o lume a dependentei si ea va fi foarte populata!”
Pauza care a urmat a înghetat spatiul dintre noi. Tonul Lui ironic si zeflemitor suna greu, ca otelul.
„Tu!… tu nu vei mai fi capabil sa faci parte din acea lume … pentru ca m-ai întâlnit pe Mine!”
Am avut senzatia ca o unda de lumina penetrase dureros straturile calcifiate ale gândurilor si ceata emotiilor mele.
„Dependenta este negarea visului” a continuat El. „Dependenta este masca pe care oamenii o poarta ca sa-si ascunda lipsa de libertate si respingerea vietii.”
Stefano Elio D’Anna – „Şcoala Zeilor”

Sursa: https://energiepozitiva.wordpress.com

miercuri, 17 august 2016

Carte gratuita online: POVESTI TERAPEUTICE PENTRU ADULTI






In terapia adultului cel mai greu este sa-l faci sa-si observe gandurile irationale, credintele limitative. Dar pentru ca in orice adult sta pitit un copil, folosirea metaforelor este un instrument care sparge barierele constientului si acceseaza subconstientul, acolo unde sunt depozitate fricile, evitarile, patternurile, angoasele. Astfel, prin lecturarea povestirilor terapeutice, de catre el insusi sau de catre terapeut, acestuia i se deschide o alta perspectiva asupra lucrurilor, care in timp poate produce vindecarea. Iata o carte care cuprinde 101 astfel de povesti care dincolo de efectul terapeutic poate constitui si o lectura placuta:



miercuri, 10 august 2016

STEPHEN HAWKING : DEPRESIA- O GAURA NEAGRA DIN CARE SE POATE IESI


La vârsta de 21 de ani, Hawking a început să dezvolte simptome de ALS, amyotrphic scleroza laterala, o boala care ar lua viața  în  aproximativ doi ani și jumătate, dupa cum i-au prezis medicii. Cu toate acestea, acum  Hawking are 74 de ani si este o sursă de inspirație uriașă pentru cei cu handicap. El continuă să predea, sa faca munca de cercetare și să ofere intelepciuni profunde pentru cei care vor sa  reflecteze.
După diagnosticare, Hawking spune că a nu a mai avut absolut nici o așteptare  de la  viață. Dar el nu a lăsat- boala să-l descurajeze, ci a cautat să facă tot posibilul să trăiască pe deplin și cu pasiune.

Iata un recent mesaj al marelui STEPHEN HAWKING:

"Dacă esti o persoana cu dizabilitati, nu este, probabil, vina ta, dar nu este bine sa dai vina pe lume sau sa astepti să aibă milă de tine. 
Omul trebuie să aibă o atitudine pozitivă și trebuie să facă tot ce poate mai bine  in situația în care se găsește. 
In cazul în care cineva este cu handicap fizic, nu își poate permite să fie dezactivat si psihologc de catre ceilalti.
 După părerea mea, ar trebui să se concentreze asupra activităților  pe care le poate face, nu pe cele pe care NU le poate face, in cazul in care nu  are un handicap foarte grav. 

Mi-e teamă că Jocurile Olimpice pentru persoanele cu handicap nu ma pot include si pe  mine, dar este ușor pentru mine să spun asta pentru că nu mi-a placut atletismul oricum. Pe de altă parte, știința este o zonă foarte bună pentru persoanele cu handicap, deoarece activitatea merge mai departe, în principal în minte. Desigur, pentru cele mai multe tipuri de lucrări experimentale suntem, probabil, exclusi,  dar munca teoretică este aproape ideală pentru astfel de oameni.

"Mesajul meu  este că găurile negre nu sunt  la fel de negre precum par. Ele nu reprezinta închisori eterne,  dupa cum se credea odata. Se pot obtine rezultate  dintr-o gaură neagră, atât la exterior, cat si la interior, eventual  într-un alt univers. Deci, dacă vă simțiți că sunteți într-o gaură neagră, nu renuntati; există o cale de ieșire! "

Dizabilități mele nu au reprezentat  un handicap semnificativ în domeniul meu, care este fizica teoretică. Intr-adevar, ele m-au ajutat într-un fel, prin  cursurile și munca administrativă in care am fost altfel implicat. Eu am reușit, cu toate acestea, numai datorita cantității mari de ajutor  primit de la soția mea, copii, colegi și studenți. Mi se pare că oamenii, în general, sunt  gata să ajute, dar ar trebui să ii  încurajam să simtă că eforturile lor de a te ajuta sunt valoroase."

traducere prof. psiholog Mirela Pui

SURSA: http://themindsjournal.com/stephen-hawking/

O POVESTE EMOTIONANTA- FEREASTRA DE LA SPITAL


Doi bărbați, ambii grav bolnavi, au ocupat aceeasi camera de spital. Un bărbat a fost lăsat să stea în patul său pentru o oră, în fiecare după-amiază, pentru a-i ajuta la drenarea fluidului din plămâni. Patul său era lângă fereastra camerei. Celălalt bărbat a trebuit să-și petreacă tot timpul in apartamentul lui, pe spate, fara sa poata vedea.

Oamenii au vorbit ore în șir. Ei au vorbit despre soțiile lor și familii, casele lor, locurile lor de muncă, implicarea lor în serviciul militar,  vacanțe și alte probleme personale.

În fiecare după-amiază, atunci când omul din patul de la fereastră sta ridcat în sus, el isi petrecea timpul descriind  colegului său de cameră toate lucrurile pe care le vedea în afara ferestrei. Bărbatul din celălalt pat a început să trăiască pentru acele perioade de o oră, animat de toată activitatea și culoarea lumii exterioare.

I se povestea ca pe fereastraca se putea  vedea un parc, cu un lac minunat. Rațe și lebede jucat pe apă, în timp ce copiii  navigau pe  bărci.. Tineri îndrăgostiți mergeau braț la braț în mijloc de flori de diverse  culori.

Omul a  descris toate acestea în detalii rafinate vazute prin fereastra deschisa, iar omul de pe cealaltă parte a camerei iși imagina scena pitoreasca. Zambetul lui creștea cu fiecare nouă piesă de detaliu spusa de celalalt. 

Într-o după-amiază caldă, omul care statea langa fereastra ii descria o paradă care trece prin dreptul geamului.. Cu toate că celălalt bărbat nu a putut auzi trupa - el ar putea vedea cu ochii minții . Zile, săptămâni și luni au trecut, și asta a devenit o rutina de zi cu zi.

Intr-o dimineata, asistenta a sosit pentru a aduce apă si a  găsit trupul neînsuflețit al omului de la fereastră, care a murit în pace, în somn. Ea a fost întristata și a chemat infirmiere să ia trupul.

Atunci celălalt bărbat a întrebat dacă el ar putea fi mutat lângă fereastră. Asistenta a fost fericita sa il ajute, iar, după ce s-a asigurat că ii este confortabil, l-a lăsat în pace. Încet, dureros, el sa sprijinit pe un cot pentru a arunca prima privire la lumea reală de afară. 

Dar in clipa cand a vrut sa priveasca s-a confruntat cu un perete gol.

Uimit, omul i-a cerut parerea asistentei intreband-o ce oare l-ar fi determinat pe colegul său de cameră, decedat, sa descrie astfel de lucruri minunate în afara acestei ferestre. Asistenta medicală a răspuns că omul a fost orb și nici măcar nu a putut vedea pe fereastra. Ea a spus: "Poate că s-a descris astfel de lucruri minunate, pentru că el a vrut doar să vă încurajeze."

Epilog:
Există o fericire extraordinară în a face pe alții fericiți, în ciuda propriilor noastre situații. Durerea traita în comun este jumătate de durere, dar fericirea, atunci când este împărtășita,  este dublată

traducere prof. psiholog Mirela Pui

ALVIN TOFLER PREVIZIUNI - INVATAMANTUL SI SOCUL VIITORULUI IN CARE TRAIM


Șocul viitorului (titlu original: Future Shock) este o carte publicată în 1970 de sociologul și futurologul american Alvin Toffler. Cartea a fost publicată în 50 de țări și care s-a vândut în peste 15 milioane de copii.

Termenul „Șocul viitorului”, descrie starea psihologică a persoanelor fizice, precum și a societăților, ce se confruntă cu impresia că „prea multe schimbări au avut loc într-un timp prea scurt”. Conceptul este legat de termenul „singularitate tehnologică”, care a apărut în secolul al XXI-lea.
Toffler sugerează că societatea este într-o fază de schimbare structurală enormă, o revoluție de la societate industrială la o „societate super-industrială”. Această transformare confundă oamenii și accelerează progresul social și tehnologic, duce la „deconectarea” de restul lumii, sub rezerva unui „stres și dezorientări distructive” - șocul viitorului. Toffler continuă prin atribuirea majorității problemelor sociale șocului viitorului. Acesta descrie acesti tip de „șoc” ca o „supraîncărcare de informații”. 
Scriitorul și futurologul american Alvin Toffler, autor al unor cărți de succes care au inspirat mai mulți lideri mondiali, a decedat la Los Angeles la vârsta de 87 de ani, anul acesta, in iuie 2016.

CATEVA PREVIZIUNI

1. Rapiditatea cu care vor fi transmise informatiile va determina omenirea sa intre in era “petabyte-ului”o unitate de masura, de stocare si de putere informatica superioara deja mult uzitatului gigabyte.

2. Stiinta si tehnologia se vor dezvolta intr-un ritm atat de rapid, incat cei mai multi oameni nu vor putea sa “digere” acest aflux de informatii si vor fi tentati sa se “deconecteze” de la acest ritm de viata mult prea trepidant.

3. Ceea ce-i lipseşte învăţământului este o orientare consecventă şi un punct de pornire logic. Orientarea este supraindustrialismul. Punctul de pornire - viitorul.Alvin Toffler în Şocul viitorului .

4. În ce priveşte învăţământul, lecţia este clară: obiectivul lui fundamental trebuie să fie acela de a spori "capacitatea de adaptare" a individului, pentru ca acesta să se poată adapta repede şi uşor la noutatea permanentă. Şi cu cât ritmul schimbărilor este mai rapid, cu atât se cere mai multă atenţie pentru a discerne tipul de evenimente ce vor surveni. Nu mai este suficient ca Johnny să înţeleagă trecutul. Nu este suficient nici ca el să înţeleagă prezentul, căci mediul ambiant imediat va dispărea curând. Johnny trebuie să înveţe să anticipeze sensul şi ritmul schimbărilor. El trebuie, ca să ne exprimăm în termeni tehnici, să facă previziuni repetate, probabiliste şi pe termen din ce în ce mai lung. Şi la fel trebuie să facă şi profesorii lui Johnny.
Alvin Toffler în Şocul viitorului, Noua revoluție a învățământulu

5. Astăzi numeroşi profesori sunt stânjeniţi când li se aminteşte că tot felul de valori sunt transmise elevilor, dacă nu prin manuale, măcar prin diverse elemente ca: locul ocupat în clasă, clopoţelul şcolii, segregaţia după vârstă, deosebirile de clasă socială, autoritatea profesorului, faptul însuşi că elevii se află într-o şcoală, şi nu în sânul comunităţii. Toate detaliile de felul acesta transmit mesaje nevorbite elevului, modelându-i atitudinile şi părerile.
·         Alvin Toffler în Şocul viitorului, Unificarea tehnicilor. 

  6. Adolescenţilor li s-ar putea cere să petreacă un timp într-o comunitate de la începuturile erei industriale şi să lucreze în "morile" şi fabricile sale. O asemenea educaţie, "pe viu", le-ar oferi perspectiva istorică pe care nu le-ar asigura-o nicio carte.

 7. Alvin Toffler în Şocul viitorului, Enclave ale trecutului. Analfabeţii secolului XXI nu vor fi cei care nu ştiu să scrie şi să citească, ci aceia care nu pot învăţa, dezvăţa şi reînvăţa. 
    Un video in care Alvin Tofler vorbeste despre aceste schimbari puteti urmari mai jos:.







STEVEN SPIELBERG- "INTUITIA NU TIPA, SOPTESTE"


"Cel mai greu lucru de ascultat este instinctul tău, intuiția ta personală ... întotdeauna șoptește, nu țipă niciodată. Este foarte greu de auzit. Trebuie ca în fiecare zi din viața voastră, să fiți pregătiți să ascultați ceea ce vă șoptește intuiția în ureche. Foarte rar țipă. Și dacă poți să asculți șoapta ... dacă îți atinge inima și este ceva ce crezi că vrei să faci pentru restul vieții tale, aceea este ceea ce vei face pentru restul vieții tale și noi vom beneficia din tot ceea ce faci.'                                 
Steven Spielberg